CategoriesBiodiversitate, Uncategorized by

Rața roșie

Rața roșie – Aythya nyroca

Clasificare

  • Regn: Animalia
  • Clasa: Aves
  • Ordin: Anseriformmes
  • Familie: Anatidae
  • Gen: Aythya
  • Specie: Aythya nyroca

Caractere de identificare

Este o rață scufundătoare de talie medie spre mică. Fruntea înaltă, ciocul ascuțit. Cioc și gât lung. La adult subcodalele și partea anterioară a abdomenului sunt albe. Masculul cuibăritor are penajul castaniu intens, cu o tentă purpurie, cu excepția subcodalelor și petei albe de pe abdomen, iar ochii sunt albi. Femela are penajul maro-închis, cu nuanță roșcată pe creștet, iar subcodalele sunt albe. Masculul în eclipsă seamănă mai mult cu femela, însă se deosebește de ea prin ochii albi și nuanța mai roșiatică a penajului. Juvenilii seamănă cu femela adultă, având corpul de culoare maroniu șters, iar subcodalele și pata de pe abdomen de un alb mai șters.

Distribuție


Cuibărește în centrul și sudul Europei și sud-vestul Asiei. În sezonul rece poate fi întâlnită în sudul Europei, Asia Mică, nordul-vestul și vestul Africii, Orientul Apropiat și Asia de Sud-Est. În România, este o specie cuibăritoare în Dobrogea (cu efective mari în Delta Dunării, Muntenia, Oltenia, Moldova, Banat și mai rar în Transilvania. Efective mai mari se înregistrează în pasaj. În ultimii ani, efective de ordinul zecilor de exemplare sunt observate iarna cu regularitate. Populația din țară este de 2.628-10.464 de perechi cuibăritoare. Populația care iernează este de 24-74 de exemplare. În timpul pasajelor pot fi observate între 10.000 și 30.000 de exemplare.

Mediul de viață și biologia speciei


În sezonul de cuibărit este întâlnită în zona lacurilor de câmpie, cu vegetație submersă abundentă, mărginite de brâuri dense de vegetație palustră emergentă constând în stufăriș, papură și sălcii. Poate cuibări și în heleșteie piscicole sau în ape salmastre. În afara sezonului de cuibărit poate fi întâlnită pe o gamă mai mare de zone umede. Preferă ape cu adâncime mică, între 30-100 cm. Trăiește ascunsă pe ochiuri de apă rămase libere în stufărișurile dese.


Hrana este de natură vegetală, în special semințe și părțile vegetative ale plantelor acvatice, însă poate consuma și moluște, crustacee, insecte sau chiar pești de talie mică. Procură hrana fie prin scufundări, fie de la suprafața apei, înotând cu ciocul sau cu capul la nivelul apei. Este o specie migratoare. Este mai puțin gregară, mai rară și mai retrasă, comparativ cu rața cu cap castaniu. Perechile se formează în cartierele de iernare. Cuibărește foarte aproape de apă, pe maluri sau pe insulițe în vegetația densă palustră.


Cuibul este construit în principal din fragmente de stuf. Perioada de cuibărit ține de la mijlocul lunii aprilie până la jumătatea lunii iunie. Ponta constând din 8-10 ouă, este incubată timp de 25 – 27 de zile. Puii sunt nidifugi.

Amenințări și măsuri de conservare necesare


Specia este amenințată de pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor, braconajul, mortalitatea cauzată de uneltele de pescuit, perturbarea antropogenă.


Se recomandă respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, menținerea vegetației palustre la un nivel ecologic optim, managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie, folosirea produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă, evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede, încurajarea producției organice, managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei, crearea insulelor pentru reducerea riscului ridicat de prădare și creșterea succesului de reproducere în zonele umede artificiale sau seminaturale, respectarea legislației vânătorii, controlul braconajului, reducerea folosirii plaselor pentru pescuit previne prinderea accidentală a păsărilor, inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale, identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei, promovarea studiilor referitoare la biologia speciei.

Bibliografia

  • Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 144.
  • Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p. 102.
  • Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 135.
CategoriesBiodiversitate, Uncategorized by

Chirighița cu obraz alb

Chirighița cu obraz alb – Chlidonias hybrida

Clasificare

  • Regn: Animalia
  • Clasa: Aves
  • Ordin: Charadriiformes
  • Familie: Laridae
  • Genul: Chlidonias
  • Specie: Chlidonias hybrida

Caractere de identificare

Lungimea corpului este de aproximativ 25 cm, penajul cenușiu, creștetul negricios, obrazul alb.

Distribuția

Chirighița cu obraz alb este prezentă în partea sudică și estică a continentului european. Iernează în Africa și în peninsula Arabiei. Populația europeană este relativ mică și este între 66.300 și 108.000 de perechi cuibăritoare. În România, populația cuibăritoare este de 10.000 și 20.000 de perechi, iar în timpul pasajelor se pot observa între 30.000 și 100.000 de exemplare.

Mediul de viață și biologia speciei


Este caracteristică zonelor umede de apă dulce, bogate în vegetație. Se hrănește cu pești mici, insecte adulte și larvele acestora, crustacee, melci și broaște de talie mică. Prinde prada prin alunecări bruște de la circa 5 m înălțime. Planează pe loc, fluturându-și aripile în urmărirea prăzii. Se hrănește la o distanță de până la 1-2 km de colonia de reproducere. Durata medie de viață este de nouă ani, însă poate ajunge până la 19 ani. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de doi ani. Sosește din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie și începutul lunii mai. Este o specie monogamă și teritorială. Formează colonii monospecifice de până la 100 de perechi, în care cuiburile sunt amplasate la o distanță de 1-5 m unul de celălalt. Habitatele preferate de specie pentru cuibărit sunt mlaștinile cu ochiuri izolate de apă și vegetație păscută de vite și cai.

 

Cuibul este alcătuit din resturi vegetale și este așezat pe vegetație plutitoare, în zone în care apa are o adâncime mică, de sub 1 m. Femela depune în mod obișnuit 2-3 ouă în a doua parte a lunii mai și a doua parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 37,7 și 28,6 mm. Incubația durează în jur de 18-20 de zile și este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare și sunt îngrijiți de către adulți. Devin zburători la 21-25 de zile de la ieșirea din ou. În prima iarnă ei au un penaj intermediar între cel juvenil și cel de adult.

Amenințări și măsuri de conservare


Specia este amenințată de pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor. Se recomandă respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, menținerea vegetației palustre la un nivel ecologic optim, managementul deșeurilor și al apelor uzate în habitatele importante pentru specie, menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este interzisă. Se încurajează folosirea produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede. Se încurajează producția organică.

 

Este indicat un management al nivelului de apă din rezervoare în acord cu necesitățile ecologice ale speciei și crearea insulelor artificiale care să ducă la creșterea succesului de reproducere în zonele umede. Este necesară inventarierea zonelor de reproducere, a zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei. Este utilă și promovarea studiilor referitoare la biologia speciei.

Bibliografia

  • Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 280.
  • Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 86.
CategoriesBiodiversitate, Uncategorized by

Rața cu cap castaniu

Rața cu cap castaniu – Aythya ferina

Clasificare

  • Regnul: Animalia
  • Clasa: Aves
  • Ordin: Anseriformes
  • Familie: Anatidae
  • Gen: Aythya
  • Specie: Aythya ferina

Caractere de identificare

Este o rață scufundătoare de talie medie. Creștetul are aspect conic, prezintă gât și cioc lung. Aripile prezintă dungi gri neclare. Masculul cuibăritor are capul castaniu intens, ciocul negru, ochi roșiatici, pieptul negru și lucios, flancul și spatele cenușiu deschis, posteriorul negru. În eclipsă pieptul și posteriorul gri-maroniu închis și capul roșcat șters. Femela are corpul gri-maroniu, iar ochii maro-roșcat Prezintă inel orbital și o linie în spatele ochiului. Juvenilii seamănă cu femela adultă, au ochii de culoare galben-oliv, lipsind linia din spatele ochiului.

Distribuție

Specia are un areal mare care cuprinde, în perioada de cuibărit, centrul și sudul Europei, vestul și centrul Asiei. Iernează în sudul Europei, Asia Mică, nordul Africii și sudul Asiei. Populația europeană este de 397.000-570.000 de indivizi.

 

În România este o specie cuibăritoare relativ frecventă în zonele cu habitat potrivit, fiind întâlnită în Dobrogea, Muntenia, Oltenia, banat, Moldova și Transilvania. Iarna, efective importante sunt cantonate în Deltă, pe cursul Dunării și pe cursurile și lacurile limitrofe râurilor mari din țară. În România este de 3.050-12.315 de perechi cuibăritoare, tendința fiind descrescătoare. În timpul pasajelor pot fi observate între 20.000 și 40.000 de exemplare. Iernează la noi un număr de 14.549-35.738 de exemplare.

Mediul de viață și biologia speciei

Specia poate fi întâlnită într-o varietate mare de zone umede. Preferă lacurile dulci sau salmastre de cel puțin câteva hectare, cu adâncime de 1,5-2m, cu vegetație submergentă bogată și care sunt înconjurate de zone dense de stuf. În timpul iernii și în migrație, poate fi întâlnită și pe lacuri de acumulare.


Este o specie omnivoră, consumând în special vegetație submersă, dar și insecte acvatice și crustacee mici. Hrana este obținută în special prin scufundări. Specie puternic gregară în afara sezonului de cuibărit. Masculii încep să se asocieze în stoluri mici începând cu a doua parte a lunii mai, când încă femelele sunt pe cuib. și instalează cuibul în apropierea apei, pe sol, în vegetație densă.


Poate cuibări și pe întinderea zonei umede, cuibul fiind amplasat deasupra nivelului apei pe substratul solid format de tulpinile de trestie culcate. Perioada de cuibărit durează între jumătatea lunii aprilie, începutul lunii mai și mijlocul lunii iunie. Este depusă o singură pontă pe an, formată din 8-10 ouă eliptice de culoare gri-verzuie, pe care femela le clocește singură timp de 25 de zile. Puii sunt nidifugi, părăsesc cuibul la câteva ore după eclozare și sunt îngrijiți numai de către femelă.

Amenințări și măsuri de conservare


Specia este amenințată de pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor, vânătoarea, mortalitatea cauzată de uneltele de pescuit, perturbarea antropogenă. Se recomandă respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, menținerea vegetației palustre la un nivel ecologic optim, managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie, folosirea produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă, evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede, managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile speciei, crearea insulelor pentru reducerea riscului de prădare și pentru a ajuta la reproducerea speciei în zonele umede artificiale sau seminaturale, interzicerea vânătorii și braconajului, limitarea folosirii plaselor pentru pescuit pentru a preveni prinderea accidentală a păsărilor, inventarierea zonelor de reproducere, identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru specie, promovarea studiilor referitoare la biologia speciei.

Bibliografia

  • Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 144.
  • Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu.
  • Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 135.
CategoriesBiodiversitate, Uncategorized by

Eretele de stuf

Eretele de stuf – Circus aeruginosus

Clasificare

  • Regnul: Animalia
  • Clasa: Aves
  • Ordin: Accipitriformes
  • Familie: Accipitridae
  • Gen: Circus
  • Specie: Circus aeruginosus

Caractere de identificare

Lungimea este de 43-55 cm, fiind cel mai mare erete, ceva mai mare decât șorecarul comun. Masculul are penajul brun roșcat, însă aripile și coada sunt cenușii. Femela este cafenie.

Distribuție

Eretele de stuf are un areal de cuibărit mare, care se întinde din Europa până în Asia Centrală. Este o specie migratoare în mare parte a arealului său. Iernează în sudul Europei, Africa, în Peninsula Arabă și subcontinentul indian. În Europa sunt 99.300-184.000 de femele cuibăritoare, tendința populațională fiind crescătoare. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Ucraina, Polonia și Belarus. În România, eretele de stuf este o specie cuibăritoare larg răspândită, foarte frecventă în Delta Dunării și mai rară în Transilvania. Lipsește în zona montană. Este întâlnită preponderent în perioadele de pasaj și în sezonul de cuibărit. În sezonul rece poate fi observată iernând doar în Dobrogea și în zonele cele mai sudice ale României. Populația din România este apreciată la 9.334-22.314 de femele cuibăritoare.

Mediul de viață și biologia speciei

Eretele de stuf preferă pentru cuibărit zonele umede cu stufărișuri extinse. Mai rar, cuibărește în culturi agricole intensive, cum ar fi culturile de cereale. Teritoriul de hrănire cuprinde zone umede și terenuri agricole. Se hrănește în principal cu vertebrate acvatice sau terestre de mărime mică sau medie, precum rozătoare, pui de iepure, rațe, lișițe etc. Mai consumă și ouă, broaște, insecte mai mari și chiar pești. Zboară la o înălțime cuprinsă între 2 și 6 m de la sol, iar atunci când identifică prada, plonjează brusc.


Perechea formată se poate menține mai multe sezoane. Ritualul nupțial este spectaculos. Masculul zboară în cercuri deasupra teritoriului de cuibărit, după care plonjează spre pământ, rostogolindu-se în aer. Uneori femela îl însoțește în zbor și se rostogolesc împreună în aer, cu ghearele împreunate. Masculul poate fi observat oferind hrană în aer femelei. Poligamia poate fi întâlnită, caz în care masculul se poate împerechea cu 2-3 femele. Poate trăi până la 20 de ani.


Perioada de cuibărit se întinde între a doua jumătate a lunii aprilie și jumătatea lunii iunie. Cuibul este construit de către femelă în stufărișuri dense și extinse, din crengi și stuf, căptușit la interior cu iarbă, poate ajunge la 80 de cm în diametru. Ponta este formată din 3-8 ouă, depuse în a doua parte a lunii aprilie. Ouăle sunt incubate de către ambii părinți timp de 31-38 de zile. Puii sunt nidicoli. Ei părăsesc cuibul după 35-40 de zile de la eclozare. Puii sunt îngrijiți numai de către femelă. Masculul este cel care vânează și își aprovizionează cu hrană familia, în perioada cuibăritului. După ce au părăsit cuibul și pot zbura, juvenilii mai rămân în apropierea părinților încă 25-30 de zile și abia apoi devin independenți.

Amenințări și măsuri de conservare

Eretele de stuf este amenințat de poluare, gestionarea defectuoasă a apelor, braconaj. Se recomandă măsuri de conservare: respectarea restricțiilor în zonele ripariene, managementul deșeurilor în zonelor umede, conservarea stufărișurilor și păpurișurilor întinse cu apă permanentă, interzicerea recoltării sau a incendierii stufului, măsurilor de evitare a secării și a schimbării artificiale bruște a regimului de ape din zonele umede. Pe terenurile agricole din vecinătatea zonei umede este de dorit să se folosească doar produsele agrochimice selective și cu toxicitate redusă. Legislația vânătorii să fie respectată, prin colaborarea organizațiilor de protecție a mediului, organizațiilor de vânătoare, jandarmeriei și Gărzii de Mediu. Este necesară inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale, a zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei și în special promovarea studiilor referitoare la biologia speciei și studiul parametrilor demografici.

Bibliografia

  • Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 144.
  • Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p. 102.
  • Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 135.
CategoriesNoutăți by

Curs de pregătire a rangerilor administrației

Administratorii de arii protejate au un rol foarte important atât în conservarea naturii cât și în găsirea celor mai potrivite soluții de management, pentru a integra comunitatea și oamenii care vizitează acele locuri în acord cu valorile naturale. În perioada 9-11.12.2022 și 14-16.12.2022 Propark-Fundatia pentru Arii Protejate a organizat la sediul Administrația Parcul Natural Văcărești un curs de pregătire a rangerilor administrației.


Temele de lucru au fost: comunicarea, relația cu factorii interesați (comunitatea, turiștii, oamenii de afaceri din zonă, producătorii etc), instrumente pentru gestionarea acestei arii protejate, legislația și elementele de bază ale unei arii protejate. Un punct foarte interesant: rolul important și diversificat al unui ranger și modul în care fiecare își poate planifica activitățile.


A fost un curs foarte interesant și antrenant și mulțumim Pro Parc-Fundația pentru Arii Protejate pentru profesionalism și implicare!

CategoriesNoutăți by

Acord de parteneriat APNV – Antipa

Acord de parteneriat între Administrația Parcul Natural Văcărești și Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”

Azi, 5 decembrie, a fost încheiat un acord de parteneriat între Administrația Parcul Natural Văcărești (APNV) și Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” (MNINGA). În cadrul acestui acord de parteneriat am stabilit cadrul în care instituțiile noastre vor colabora în vederea realizării unor studii de cercetare faunistică în Parcul Natural Văcărești, precum și pentru organizarea unor evenimente cultural-științifice.

 

APNV se va implica, prin personalul de specialitate, în organizarea de evenimente cultural-științifice și, în măsura posibilităților, va pune la dispoziția resursele umane, logistice și tehnice necesare pentru desfășurarea activităților ce fac obiectul acordului de parteneriat. Printre altele, MNINGA va informa în mod regulat APNV în legătură cu evoluția studiilor de cercetare faunistică din cadrul Parcului Natural Văcărești și va aduce, de îndată, la cunoștința APNV orice potențiale riscuri la adresa siguranței și conservării habitatelor naturale și a speciilor sălbatice de faună, descoperite în cursul efectuării studiilor.

 

Acordul de parteneriat este încheiat pentru o perioadă de 5 ani. Ne dorim o colaborare frumoasă și fructuoasă între instituțiile noastre!

CategoriesNoutăți by

Nou tur ornitologic ghidat în parc

Nou tur ornitologic ghidat pentru iubitorii de natură

Într-o zi minunată de toamnă, Parcul Natural Văcărești a găzduit un nou tur ornitologic ghidat pentru iubitorii de natură și admiratorii parcului.

 

Ne bucurăm foarte mult că, din primăvară până acum, foarte mulți oameni au participat la aceste evenimente în care am putut observa speciile de păsări reprezentative pentru biodiversitatea acestui loc total aparte pentru noi, pentru admiratorii lui și pentru București.

 

Ne vor lipsi în următoarele luni de iarnă aceste tururi ornitologice ghidate, dar promitem că, odată cu venirea primăverii, vom organiza din nou tururi ghidate, evenimente pentru copii, precum și activități dedicate “Săptămânii verzi”.

Vă mulțumim că ați fost și sunteți alături de noi, de Parcul Natural Văcărești!

CategoriesNoutăți by

Specii noi în Parcul Natural Văcărești!

Tot mai multe specii își găsesc casă în Parcul Natural Văcărești

În ultimul video postat pe pagina noastră, am arătat cum camerele de monitorizare au surprins în premieră, în Parcul Natural Văcărești, un jder de copac. Vă prezentăm câteva informații pe scurt despre această specie.

 

Jderul de copac sau jderul de scorbură este un mamifer carnivor nocturn din familia mustelidelor, cu blană brună și roșcată și puf ce bate spre galben și cu o pată alb-gălbuie la gât și o coada neagră. Masculul ajunge la o greutate de până la 1,4 kg, iar femela la 0,8-1 kg.

 

Vânează în timpul nopții animale mici (șoareci, șobolani, iepuri), păsări (fazani etc.), culege fructe de pădure și semințe. Hrana preferată de jderii de copac sunt veverițele și pârșii. Este răspândit în Europa, inclusiv în România și Republica Moldova. În România îl regăsim în toate pădurile țării, este mai frecvent întâlnit la munte, până la limita vegetației forestiere, însă este găsit și în câmpie, în păduri. 

 

Trăiește în scorburi și în cuiburi pe copaci, însă folosește și cuiburi de veverițe ori păsări. Și pe unele grămezi de crengi își poate face culcuș. Împerecherea are loc la mijlocul verii, în lunile iulie-august. Gestația durează 8 luni și jumătate. Femela fată în aprilie-mai 2–7 pui, orbi până la vârsta de 3–4 săptămâni. Puii sunt crescuți de femelă, până la varsta de 3-4 luni, cand devin independenți. În prima lună de viață, puii au păr de culoare cenușie albăstruie, acesta fiind înlocuit cu altul, de culoare similară cu a adulților.

CategoriesNoutăți by

Acțiuni de ecologizare a parcului

Acțiuni de ecologizare a parcului

Echipa noastră are grijă zi de zi de Parcul Văcărești, pentru ca atât bucureștenii, cât și turiștii, deopotrivă, să se bucure de această oază de natură unică în România.


Administrația Parcul Natural Văcărești, împreună cu partenerii noștri de la Sectorul 4 și cu echipele societății Totul Verde suntem pe teren pentru o nouă acțiune de curățenie.


După ce săptămâna trecută a fost ecologizat în totalitate coronamentul digului Parcului, săptămâna aceasta am continuat cu zone de pe taluzul digului afectate de depuneri de cantități mari de deșeuri. Cantitatea totală de deșeuri colectată și ridicată din interiorul parcului este de aproximativ 105 de tone.


Pe lângă acțiunile mari de ecologizare, personalul de teren al Administrației colectează zilnic deșeuri aruncate în parc. Este foarte important ca cetățenii, vizitatori ai parcului, să respecte natura și munca celor care, prin eforturi mari, încearcă să țină parcul foarte curat. Este nevoie de noi toți pentru asta, doar împreună vom reuși.


Vă mulțumim că sunteți alături de noi și vă așteptăm să ne bucurăm împreună de acest loc minunat din mijlocul Capitalei.
CategoriesNoutăți by

Vizitatori în siguranță

Vizitatori în siguranță

Dragi prieteni ai Parcului Natural Văcărești!


Suntem foarte fericiți că putem să vă dăm azi o veste foarte bună, au fost înlocuite toate foișoarele vechi, nesigure, cu unele noi și sigure pentru vizitatori, adulți și copii.


Am reușit acest lucru cu sprijinul domnului Primar General și al partenerilor noștri de la Primăria Sectorului 4.

 

De azi, putem să folosim toate foișoarele de observație din parc cu încredere, pentru a observa speciile din parc sau pur și simplu pentru a ne bucura de peisaj.


Întreaga echipă al Administrației Parcului Natural Văcărești vă mulțumește pentru susținere, răbdare și suport. Vom munci zi de zi ca vizitatorii și iubitorii parcului să se simtă bine în parc și, cel mai important, în siguranță! Iar împreună vom avea grijă ca această oază de liniște și verdeață din mijlocul Capitalei să rămână un mediu natural și primitor pentru toate speciile care fac acest parc un loc atât de special.